De la ȋnceputul anului ȋn prezent evoluția economiei României a fost sub așteptӑri. La sfârșitul semestrului ȋntâi al anului rata anualizatӑ a creșterii economice a coborât la 1,7%, cea mai redusӑ din perioada pandemiei. Practic, activitӑțile culturale și de spectacole ȋmpreunӑ cu comerțul au salvat economia de la stagnare. Impulsul fiscal semnificativ generat de creșterea pensiilor ȋmpreunӑ cu avansul uriaș al salariului minim sunt de așteptat sӑ sprijine consumul și astfel sӑ ținӑ economia pe linia de plutire și ȋn a doua parte a anului 2024.

Problema de fond este cӑ efectul acestor mӑsuri, influențate semnificativ de ciclul politic, au deja repercursiuni majore asupra stabilitӑții macroeconomice iar decontarea lor va trebui, imperios, sӑ fie ȋnceputӑ ȋn anul 2025. Valorile anualizate la sfӑrșitul primei jumӑtӑți a anului curent aratӑ deficite ȋn creștere, cel bugetar a ajuns la -7% din PIB ȋn timp ce deficitul de cont curent a atins -7,6% din PIB. Acestea sunt preconizate sӑ creascӑ și mai mai mult și sӑ atingӑ -7,9% din PIB și respectiv -8,4% din PIB pӑnӑ la sfӑrșitul anului.

Aceastӑ situație, cu deficite gemene de o asemenea anvergurӑ este unicӑ in istoria recentӑ (vezi grafic). Deficitul bugetar s-a adӑncit puternic ȋn anii 2009 și 2020, datoritӑ crizei financiare și, respectiv, a costurilor legate de pandemie. Dar o situație ȋn care ambele deficite, atât cel bugetar cât și cel de cont curent, sӑ fie la asemenea nivele, dupӑ ce economia a ȋnregistrat o creștere medie pe precedenții trei ani de 4%, nu s-a ȋntӑlnit recent. România este de departe singura țarӑ din UE care se aflӑ ȋntr-o asemenea situație.

*-previziuni autor

In condiții normale o asemenea ipostazӑ ar fi generat deja o reacție a piețelor financiare, care ar fi cerut, foarte probabil, o primӑ mult mai mare de risc fațӑ de cea pe care o are România ȋn acest moment. Conjunctura curentӑ, datӑ de contextul geopolitic, fondurile PNRR și candidatura la OECD a oferit un respiro pânӑ ȋn acest moment. Dar nu este garantat cӑ acesta va continua și ȋn viitor ȋn absența unor mӑsuri concrete și a unui plan credibil de reducere a deficitelor gemene. Cum o mare parte din deficitul de cont curent  este generat de mӑrimea deficitului bugetar, mӑsurile se vor axa cu preponderențӑ pe reducerea deficitului bugetar.

Aici ȋnsӑ, strategia aparentӑ a autoritӑților devine confuzӑ. Intenția potențialӑ a acestora de a negocia un termen de 7 ani, maxim permis de cӑtre Comisia Europeanӑ (CE), pentru aducerea deficitului bugetar la -3% din PIB este, prin prisma ȋndeplinirii angajamentelor curente, lipsitӑ de credibilitate. România este singura țarӑ din UE care se aflӑ ȋn procedurӑ de deficit excesiv ȋncӑ din anul 2019. Din acel moment, ȋn cinci ani a reușit contraperformanța sa dubleze deficitul bugetar, ca raport ȋn PIB. In luna iulie a anului curent alte șase țӑri, Polonia, Franța, Belgia, Ungaria, Malta și Slovacia, au intrat ȋn procedurӑ de deficit excesiv, alӑturându-se și Italiei. Profitând de acest fapt, ȋn care economii mari ale UE, negociazӑ ȋn acest an traiectorii de ajustare a deficitului bugetar, România ar putea sӑ obținӑ ceea ce propune.

Insӑ o ajustare anualӑ medie de -0.7% din PIB ȋn urmӑtorii 7 ani nu este facil de realizat, cu preponderențӑ prin creștere economicӑ și ȋmbunӑtӑțirea colectӑrii, dupӑ cum și-ar dori autoritӑțile. Creșterea economicӑ a ȋncetinit și datoritӑ mӑsurilor fiscale aplicate la sfârșitul anului trecut. Incertitudinea pe piața autohtonӑ privind potențialele mӑsuri fiscale pentru  redresarea fiscalӑ frâneazӑ deja investițiile private, generatoare de creștere economicӑ vitoare. Investițiile strӑine directe, un indicator important al percepției de risc de țarӑ, au scӑzut deja cu aproape un sfert ȋn primele șapte luni ale anului. Acest context este foarte probabil sӑ se menținӑ și ȋn 2025, ȋn condițiile ȋn care și revenirea economiei europene rӑmane lentӑ.

Efortul autoritӑților de a reduce deficitul bugetar va trebui sӑ aibӑ rezultate imediate ȋn urmatorii doi ani. Incetarea fondurilor din PNRR la sfӑrșitul anului 2026 va lipsi economia de injecții semnificative de capital, cu posibile repercursiuni negative asupra creșterii economice. O strategie fiscalӑ de succes ar trebui sӑ se concentreze pe menținerea unui impozit pe capital la nivele competitive, care sӑ permitӑ economiei sӑ aibӑ rate de creștere superioare și dupӑ anul 2026, depӑșind astfel dependența fondurilor din PNRR. Discuțiile curente ce vizeazӑ posibile creșteri de taxe pe dividende sau a impozitului pe profit sunt total contraproductive. In piațӑ se observӑ deja efectele generate de impozitul pe cifra de afaceri, o mӑsurӑ suboptimalӑ, a cӑrei beneficii largi pentru economie sunt infirmate atӑt de practicӑ cӑt și de teoria economicӑ.

România trebuie sӑ ȋsi menținӑ competitivitatea fiscalӑ mai cu seamӑ cӑ sectorul privat este deja asaltat de creșterea costurilor cu tranziția climaticӑ. Spațiul fiscal este oricum foarte redus, impozitarea muncii fiind printre cele mai ridicate din UE. Accizele la țigӑri ș carburanți sunt și ele mari, iar creșterea TVA ar aduce puține venituri suplimentare la buget, datӑ fiind deficiența masivӑ existentӑ a colectӑrii acesteia. In acest context, redresarea bugetarӑ trebuie sӑ se realizeze preponderent prin ajustarea cheltuielilor bugetare, ceea ce va implica o reformӑ structuralӑ la nivelul acestora. Altminteri, ȋn absența unor efecte concrete de reducere a deficitului bugetar in 2025, corecția acestuia ar putea fi generatӑ forțat, de cӑtre piețele financiare. Este o iluzie sӑ se creadӑ cӑ un eventual angajament cu CE de reducere a deficitului bugetar, ȋntins pe o perioadӑ atӑt de lungӑ de timp, ar putea preveni un asemenea scenariu.